Doamne,
da-mi puterea sa accept lucrurile care trebuie sa ramana asa cum sunt,
da-mi ambitie sa le schimb pe cele ce depind de mine
si intelepciunea de a face diferenta!!

iubesc . . .

o bucata de zare,
un fir de soare,
o petala de mac,
oglinda unui lac,
gust de zambet,
margine de suflet...
nisipul din clepsidra,
spuma unui val,
misterul unui sal,
o lumanare stinsa,
o usa-nchisa,
un cufar incuiat,
vantul infuriat,
o carte prafuita,
o casa parasita,
miros de portocale...
toate-s ale tale!

un sarut, o dorinta,
o strangere de mana,
credintza...

pacea mea din suflet,
salbatic urlet...
foc interior
IATA_MA CUM MOR!

exteriorul interiorului meu

Am creat in jurul meu o carapace
care sa ma apere de frigul parasirii,
de dogoarea furiei,
de ploi de lacrimi,
de loviturile geloziei,
de inghetul dezamagirii...

Am spart intr-una din zile scutul neincrederii
si am cusut in locul lui o panza a dorintei.
Am spulberat fumul tristetii
si am lasat sa-ti cada pe umeri entuziasmul revederii.
Te-am invatat sa traiesti din lucruri simple,
sa te hranesti cu minuni marunte...
In schimb mi-ai aratat in mine
puterea de a merge mereu mai departe,
de a sacrifica totul pentru un vis!

Farame din mine...

Peste tot pe unde am trecut
am lasat cate o farama din mine...
Una p malul marii
pentru ca infinitul sa-si aminteasca de mine
Una in curtea bunicii
pentru ca nemurirea sa-mi stie numele
Una in zapada rece
vreau puritatea alaturi de mine zi de zi...
Am scapat una pe-o petala de trandafir
pentru ca viata sa-mi fie presarata de parfumul lui..
Am ascuns una in camera ta
Ca sa nu ma uiti niciodata :x

vise de copil...

inca mai am vise de copil,
inca mai cred in bucuria regasirii,
pot in continuare sa visez
si sa sustin miracolul iubirii...
si azi ma fascineaza fulgii de nea
inca mai las bucurii in urma mea...
frunze ce inca parasesc copacii
blanda culoare au inca macii...
p par ma mangaie o raza d soare
stiu k tot ce doare ma face mai tare...
picaturi calde de ploaie imi mai cad pe fatza
cineva-mi zambeste in orice dimineatza...
urmaresc cu privirea un fluture jucaus,
mi-as dori sa pot zbura...
adun scoici de pe malul marii
n-am sa dau p lumea asta nimic uitarii...
am sa-i scriu mosului in fiecare an
si am sa-i cer sperante,
un sentiment de dor, unul de iubire
si am sa-i dau in schimb unul de mahnire
sa-l duca el departe,
sa ni le lase noua doar pe cele calde...
inca mai stiu sa nu renunt
inca-mi mai place vantul
inca mi-e drag pamantul...
si daca astea toate-ti par prostii
sau le numesti copilarii
mi-e mila... mi-e mila copil trist...
k ai lasat in urma tot ce altadata in suflet te-a atins!

prizoniera ...

Ploua...
Ma inunda iar sentimentele alea de iritare si scarba fata de tot ceea ce ma inconjoara. trebuie sa recunosc ca lucrurile stau putin mai bine de cand sunt acasa, vacanta asta mi-a curatat putin mintea sufocata de societatea asta ingrata si cu mentalitate deosebit de... penibila...
departe de toti prefacutii aia care urasc manelele dar le bubuie salam in cap every week-end,
de prietene care t invita la cafea numai k sa afle ce mai face "baiatu' ala cu care te intelegi tu bine" (bineinteles k ii stie tot cazierul, dar mascheaza interesul sperand k nu m-am prins ),
de "masculi" ce n-au alte metode d abordare decat : "hei papusa", "nu te supara ai un foc?" sau "buna dragutza, unde mergem?"
simt nevoia sa specific k urasc persoanele care se baga in seama cu japca, le-as zdrobi mintile alea seci de pereti!!! cat d disperat poti fi mah??! X(

n-am sa reusesc niciodata sa inteleg de ce oamenii simt nevoia sa para ceea ce nu sunt?
de ce nu pot spune "nu merg in oras k n-am bani", "da frate, imi plac manelele", "nu sunt obosit, dar nu stau cu voi pt k nu mi place fata voastra"... de ce trebuie sa se ascunda in spatele unor pretexte iar si iar si iar??!

k a venit iarna toti am vazut... k e frig afara toti am simtit... k trebuie sa vina mosu cu totii stim...
dar ce se ascunde in spatele fetelor zambitoare pe langa care trecem zi de zi p strada nimeni nu poate ghici.
sunt anumite lucruri in viatza pe care orice ai face nu le poti evita, stii k va veni momentul si il amani...si il amani... si tragi de timp... fara sa accepti k fiecare zi trecuta face totul mai greu.
trebuie sa recunosc , si eu fac asta, foarte des chiar... ma tin cu dinti de trecut, lupt... si mi dau seama intr-un tarziu k ador schimbarile si mi place sa am mereu o viatza noua...pt k asa sunt eu, mereu alta si intotdeauna aceeasi...

tu nu mai stii...

tu nu mai stii sa imi apari in cale, tu nu mai stii sa-mi daruiesti o floare, tu nu mai stii s-apreciezi fulgii d nea... tu doar privesti...privesti in urma mea... tu nu mai stii in ochi sa ma privesti tu nu mai stii sa imi zambesti... tu nu mai stii sa-mi atingi parul sau sa ma tii de mana... tu nu mai stii ce-nseamna viata-n doi, tu nu mai stii sau nu mai vrei sa lupti pentru noi... tu nu mai stii sa ma saruti cu foc, sa-mi faci inima sa stea in loc! tu nu mai stii sa crezi in noi! tu nu mai stii sa fii ce-ai fost candva... eu ti-am dat inima... tu nu mai stii... tu nu mai stii ce ai facut cu ea . . . .