Te privesc in ochi,Iti soptesc k mi`ai lipsit...Ma privesti si cred k vad acelasi lucru...flacara din ochii tai mi`ar putea incalzi inima pt tot restul vietii...Realizez....Nu mai vreau sa pleci :x
vine o zi knd intalnim o persoana pentru care suntem capabili sa ne dam viata,pt care am face orice,am da orice,am spune orice,am accepta orice... ei bine,multi cred k acela e momentul knd am gasit iubirea vietii noatre,dar nu e intotdeauna asa... apare cel mai puternic sentiment simtit pana la momentul respectiv,ne am dori sa stam tot timpul alaturi de persoana respectiva si fiecare clipa departe de ea ne intristeaza... reintalnirea ne umple inimile de bucurie si park viata kapata un alt sens cu fiecare imbratisare,cu fiecare sarut... si astfel trec ore,zile,samptamani,luni...
dar timpul de multe ori are un cuvant de spus... el transforma pasiunea si iubirea in atasament,apare gelozia si sentimentul k cel drag este proprietatea noastra... in final mai ramane doar rutina,priviri pline de subinteles,dorul de cei ce am fost odata, amintiri cu o puternik incarcat
ura emotionala si nu in ultimul rand multe lucruri nespuse...aproape intotdeauna se intampla asa,exista putine exceptii,iubiri adevarate, oameni care reusesc sa se pastreze unul pe celalalt si sa nu distruga legatura dintre ei in incercarea de a o intensifica.... sa iubesti cu toata fiinta ta pe cineva,sa-i dai totul si sa te multumesti cu atat cat este el capabil sa ofere, sa ierti knd greseste, sa-l saruti knd sufletul ii plange, sa nu-l intrebi ce are knd e trist ci pur si simplu sa fii akolo knd are nevoie de tine...aceasta este cheia adevaratei iubiri...care insa poate fi foarte usor pierduta knd sentimentul nu e reciproc..."intoarce clepsidra,da timpul inapoi,nu voi mai sta in ploaia ta de vorbe,plin de noroi"si knd totul se termina, amandoi se simt nedreptatiti,amandoi simt bucuria de a fi scapat de celalalt care parea a fi o povara ,un stres permanent... zilele trec si apare dorul, golul lasat in urma pare imposibil de umplut si nimeni nu-l poate inlocui pe cel care ti-a fost de atatea ori alaturi...d cate ori cunosti p cnva il compari cu "fostu'",te minti k meriti ceva mai bun, k nu era de tine, k asa-i mai bine... timp
ul trece,vindek ranile dar raman cicatricile si realizezi cu durere in suflet k u ai pe altcineva,k tii la el si k nu-l poti lasa... dar k din knd in knd t mai gandesti la fostu',si nu intelegi kare dracu a fost sa fie rostu vostru???
si da,tie ti-e mult mai bine asa si in sfarsit ai gasit un baiat care face de tine si te vrea asa cum esti, stie sa ierte knd gresesti,t apreciaza si te respecta k-l iubesti... morala ar fi... : intotdeauna exista cineva mai bun si intotdeauna poti iubi mai mult :x
Karma reprezinta ansamblul tuturor actelor, al tuturor emotiilor si sentimentelor, al tuturor gandurilor pe care un individ le-a acumulat in vietile precedente.
Este bagajul de fapte - bune si rele - pe care il caram cu noi de la incarnare la alta si care ne ajuta sau ne blocheaza evolutia in existenta actuala.
Legea karmei este legea cauzei si efectului: orice actiune antreneaza o reactiune, adica pentru orice energie produsa de catre o persoana se va produce, dupa un timp, si o asociere de alti factori, o energie de aceeasi calitate (pozitiva sau negativa). In vietile anterioare individul a facut si lucruri bune, si lucruri rele, care s-au acumulat in karma sa. Exista karma negativa si pozitiva: karma negativa reprezinta rezultatul erorilor comise in vietile anterioare; karma pozitiva este rezultatul actelor, sentimentelor, gandurilor care au permis evolutia spiurituala a individului.