regret de toamna...

azi parca toate palesc,
culori inchise pline de mister
sunt peste tot in jur
fac pasi marunti,
respir treptat,
plina de lene ma plimb spre nicaieri,
adun tacerea...
n-am intalnit azi nici o privire...
c lume trista...
timp incarcat de praf,
intuneric, ceata si fulgi d nea
azi plang si norii,
scuipa praf de creta...
arbori goi, infuriati...
s zbat in frig p marginea strazii
un strigat...urla toamna...
regretul meu d toamna...

avem puterea....

avem puterea de afrange..
inimi nevinovate...
asa cum cerul are puterea de a ninge
peste mii de case impovarate,
de timp, de vremuri grele...
avem puterea de a distruge
suflete si calde priviri...
asa cum avem puterea de a strange
atat de multe amintiri...
asa cum vantul are putere si fuge..
asa si noi avem puteri
avem sange
dar n-avem totusi puterea de a plange...

feelings

am atatea sentimente dar n-am unde sa le pun
unde sa tin oare toate comorile astea?
daca mi le fura cineva?
sa le pun langa cutia cu vise?
sau in punguta cu sperante?
sau mai potrivita ar fi caseta cu bijuterii
am vrut sa le arunc in mare,
sa le gaseasca oameni care au nevoie de ele
d iubire, de dor, de mandrie, ambitie, veselie, incredere...
eu nu le merit
nici macar nu le gasesc un loc...
azi mi a venit o idee
cred k am sa ti le dau tie
sa ai grija de ele
si sa mi le dai unul cate unul
cand am nevoie de ele...
vrei sa tii tu sentimentele mele?