Mi-a fost frica intotdeauna sa-mi doresc ceva, ca nu cumva sa regret dupa ce se-ntampla. Dar azi simt ca a venit momentul crucial, azi sunt plina de dorinta, capabila sa visez, sa indraznesc, sa cer, sa vreau! i-as striga dorinta mea cerului, daca as sti ca ma aude. As striga de pe cel mai inalt munte, din cea mai adanca si tulbure apa! as urla ca te mai vreau o zi, ca mi-e tare tare dor de tot!
ocean de lacrimi nesfarsit
mi-e gatul ragusit
de-atatea strigate de dor
venin le curge-n vene
si sangele-i amar
trecu atata vreme
si totu-i in zadar.
cu minti tulburi si ochi negri
ne privesc cu spaima
si se prefac nevazatori
cand suferim in taina.
si mi-as dori pamantul sa ma-nghita
sa ratacesc pe vai albastre
sa scap de tot si sa ma pierd in infinit,
ma arde doru-asta cumplit.
sa nu mai mor incet incet
sa nu ma sting cate putin...
sa nu mai vad cu ochi de plumb,
sa nu mai bata rece vant,
sa nu mai curga sumbra ploaie...
