sunt probabil cele care rezista cel mai mult in fata timpului... timpul e intr-adevar un fel de dusman al oamenilor, al lucrurilor vii, al naturii intregi, numai k desi pe noi ne macina incet pana la sfarsitul vietii knd ne ia tot ce am obtinut ... ei bine, pietrele devin mai cizelate odata cu trecerea lui, capata forme nemaivazute, finetea lor e uneori uimitoare... si as putea spune k sunt putine lucruri in lume care au astfel de proprietati : putere si finete...frumusete!! poate suna ciudat dar pietrele sunt fascinante in viziunea mea. se sparg sub actiunea unor forte mai mari dar miile de bucatele ramase isi urmeaza cursul lor in natura si devin la randul lor modelate de timp... timpul si pietrele ... interesanta corelatie! ceva care macina si ceva care se lasa macinat! si ma mai gandeam asa in
tr-o doara k pana si expresia "inima de piatra" are un alt inteles decat cel pe care il atribuim noi cu superficialitate zi de zi... o inima de piatra nu e una insensibila, ba kiar e una care se lasa modelata zi de zi pentru a deveni mai frumoasa si pt a arata ce are de oferit, pt a fi admirata pentru minunea pe care o reprezinta ... asa cum o inima de gheatza nu e una rece, ci una care se lasa topita numai de sentimente pure... pietrele si gheatza... hmmm... adik inimi puternice, dar nu de nemiscat, inimi care ascund sentimente profunde asa cum pietrele si gheatza pot crea, impreuna sau separat, un adevarat spectacol al naturii... inimi miscate doar de adevaratele iubiri si prietenii , cele mai sincere si sensibile sentimente se ascund acolo!!
