Nu stiu cum, dar ai aparut in momentul meu de liniste, exact atunci cand nimic nu era grav si viata mea scapase de toate dramele si tot penibilul legaturilor dintre oameni.

Ai venit cand eram senina si calma,

cand existam in armonie cu mine.

Ai adus ce-mi lipsea si m-ai salvat.

Mi-ai schimbat si m-ai schimbat ...

M-ai salvat si m-ai condamnat..

Mi-ai facut lumea completa 

si apoi mi-ai luat-o..

de parca era a ta.

Existam impreuna in bula noastra roz..

Apoi ai ars tu tot..

Inexplicabil.
Ilogic.

Brusc.

Si nu te-ai multumit,

Nu te-ai oprit,

ai spulberat cenusa..

pana la ultimul fir..

 Ai ramas neatins.

Altfel..

draga mea minune, eu
nu mai stiu sa-ti fiu trofeu.
nu mai stiu sa-ti scriu in zile,
astazi mazgalesc doar file...
si iti cant cu lacrimi arse.
chiar si notele-s prea false.
ma reneaga si chitara,
corzile-mi injura seara.

draga mea minune, eu
il blestem pe dumnezeu
fiindca te doresc in taina
fiindca te iubesc cu spaima

draga mea minune, eu
azi blestem ca un ateu
ca ti-am sfasiat dorinta
si ti-am ignorat credinta!

nu mai stiu sa mai masor
nepasarea din decor
mainile nu-mi mai plutesc
pe-al tau trup imparatesc
nu mai stiu sa-ti mai strecor
pe sub chip zambet de dor...

Ma pierd pe drum

privesc in urma-mi

in piept, in loc de inima,

am fum...

ma pierd pe drum...

judec cerul

in violet de seara

si muribunda

sacrific tot

pentru un vis de ceara.

din ochi nu mai curg lacrimi

ci cenusa,

gura nu mai saruta,

de azi musca!

ma lupt cu tot ce-i efemer

c-un timp nebun

pe-un drum...

pe care pier...

by Sorin Merezeanu

Sincron intarziat...

11 decembrie 2013 la 22:18

         Tu distrugi şi suferi. Adesea te imaginez privind la ceea ce tocmai ai distrus, cum îţi doreşti să te opreşti şi să îţi admiri capodopera.Te opreşti, într-un final, dar cu un bisturiu ca un chirurg în râuri de sânge.


Într-un mod atât de ciudat eu nu sunt pentru tine, sunt împotriva ta. Avem drept destinaţie două adevăruri. Te iubesc şi mă lupt cu tine.

Tu, la fel.

Vom fi mai puternici în iubirea şi în ura noastră.


Când sub ochii tăi prind viaţă, te urăsc. Doresc să îţi răspund, nu cu slăbiciune sau cu o poezie stupidă, ci în aceeaşi notă similară cu raţiunea ta.Vreau să lupt şi, în aceeaşi măsură, să mă abandonez necondiţionat.


Ştiai de la început că mă vei trece prin foc şi voi arde complet pentru a renaşte din propria cenusă.

Îţi ador curajul şi durerea pe care o naşti în mine. Ador lupta ce o porţi cu tine pe care doar eu o pot înţelege pe deplin.

Îţi ador sinceritatea tranşantă. Îmi poti simţi pasiunea când îţi examinez dorinţa neştearsă de pe buze ce se împrăştie ca sângele după incizie.

Îţi aud cuvintele, îţi simt vocea cum vibrează în cea mai adâncă celulă a corpului meu ca o nouă formă de penetrare şi mă simt neputincios. Privirea ta îmi împinge corpul către visare. Mă amorteşti. Mereu ţi-ai amintit cum să-ţi întinzi aripile.

Prima dată când mi-ai lipsit nici măcar nu te cunoşteam. Am gustat şi am trăit în spaţiul dintre corpurile noastre încă dinainte să te cunosc.

 Neştiind la ce să mă aştept de la tine am să-ţi cer tot, chiar şi imposibilul.

rugaciunea din fiecare seara are langa ea o iertare, catre mama, catre un el, catre dumnezeu...

Mi-ai incatusat inima

Pierduta in neant

Cocon de fier mi-e sufletul acum

Nimic nu e tentant

Si cursul vietii urmeaza acelasi drum.

Declin divin

Gustat din plin

Orice voi fi gasit

Nu vei fi tu, fruct oprit!

Niciodata nu voi mai fi la fel

Ca niciodata nu te vei intoarce

Si vraja dispare, asa e scris

Speranta nu moare, deja s-a sinucis!

O cean de pasiuni nestinse

Memorii, fantezii si vise

Totul zace-n neputinta

Si totul se reduce la nimic,

Nimic concret, cristale de credinta!

Ronan Keating - If Tomorrow Never Comes

nu stiu daca iubim o singura data in viata, dar stiu sigur pentru fiecare dintre noi exista acea persoana care are totul! are tot ce ne-am dorit, ne dorim sau ne vom dori vreodata! e acolo, dar nu o putem avea!

se spune ca fiecarui om i se da exact atat cat poate duce, ca nimeni nu primeste o povara pe care nu o poate cara si nu i se da nimanui o suferinta cu care nu poate trai! si cu a mea se poate trai, inca n-am murit... sau cel putin trupul nu mi-e mort...

nu reusesc sa descifrez sub nici un chip cum mama dracului functioneaza mintea omeneasca...

de ce in unicul moment din viata cand gasim persoana care ne completeaza si totul e reciproc, de ce atunci intotdeauna e cineva care are ceva de zis?

m-am gandit de multe ori ce-as face daca as sti ca mai am doar o zi de trait... si stiu exact unde as alerga si cum ar fi ziua aia, stiu exact pe cine as imbratisa, pe cine-as saruta si cine-as vrea sa ma tina de mana pana in ultima secunda din viata...

daca "maine" nu mai vine?

Cand ai 20 de ani totul e mai grav, mai puternic si totul se precipita in mintile noastre...

dat cum sa renunti la cineva care stie cum te simti doar privindu-te?

cum sa pleci stiind ca lasi o parte din tine acolo?

as urla sa stie toata lumea ca pot face orice, pot zambi, pot canta, pot alerga, pot fi oricine, pot sta langa oricine si pot imbratisa pe oricine... dar intotdeauna te voi iubi numai pe tine!

si trec zile... si trec nopti

mi-e dor de tine

ma sfasie fiecare secunda

as vrea sa smulg din mine tot trecutul

sau lacrimile mele sa poata schimba ceva

pentru ca-n umbra lui sunt eu cea de azi

pentru ca din mine a ramas doar silueta de ceara a celei de ieri

as vrea ca trecutul sa nu mai fie atat de prezent!

o-nvaluie o trista tacere
curg plete aurii pe umeri goi
din ochi i se desprind mistere
ea nu priveste inapoi

incet,, in soapta, canta o poveste
ascunde bucuriile trecute
vrea doar sa treaca peste
peste un amor abandonat si doruri mute!

Despre oameni

Suferim de cate ori cineva pleaca din viata noastra
Ne simtim abandonati la fiecare usa inchisa
Asa ne e tiparul
Ne doare timpul.
Cand pierdem vrem inapoi
Cand nu avem ne dorim mai mult
Daca plangem vrem sa ne oprim
Daca nu putem plange
Vrem sa ne descarcam
Asta ne e firea...
Cand suntem impulsivi am vrea sa fi gandit inainte
Cand gandim ne e greu sa ne decidem
Renuntam la ceea ce nu ne multumeste
Vrem mai mult
Cand nu mai avem nimic
Ne dorim putinul de altadata.
Trecem alergand pe langa comori
Camd altii le descopera am avut ghinion noi
Nu admitem ca am trecut in graba
Cu ochii inchisi...
Nu suntem rai, ceilalti o merita
Nu suntem insensibili, doar confuzi
Nu suntem superficiali, e de vina soarta
Nu ranim, doar ne protejam propria persoana
Nu mintim, protejam de adevar
Nu parasim, lasam loc de mai bine
Nu suntem orbi, nu vrem sa vedem!!!

inexistenta

sentimente
suflete pereche
iubiri, milioane de amagiri
promisiuni
au trecut prea multi ani
simple minciuni!
nici praful nu mai misca
in camera asta pustie
sunt doar eu
oare eu ma mai pot misca?
destul m-a mistuit dorul de "el"
destul mi s-au pierdut ochii spre cer.
nu mai pot sa vin daca nu ma chemi
nu mai sunt
am incetat sa fiu
cand ai incetat sa crezi!

de-ar fi

de-ar fi zarea
doar cat o vad eu
de-ar fi cerul
doar ce stiu eu
de-ar fi noaptea
doar cat dorm eu
de-ai tu
asa cum te vad eu
as vrea sa traiesc mereu!

de-ar fi vantul
doar ce simt eu
de-ar fi muzica
doar ce ascult eu
de-ar fi stelele
doar bucati de cer
de-ai simti tu
ce simt si eu
ai pute fi...
pentru o clipa-n locul meu!

de-ar fi scoicile
doar cate pot sa-numar eu
de-ar fi iubirea
de-ar fi adevarata
as putea sa urlu
as putea sa-ti strig
ca te am iubit
cu-a mea fiinta toata!

poate

Maine poate
Poate vei vrea sa stii
Maine poate
Poate in urma-ti vei privi
Si nu voi mai fi
Sa-ti urmaresc eu pasii
Nu voi mai fi
Sa te alint cand sufletul te doare
Si nu-ti voi mai canta in pragul serii
Nu te voi ajuta sa-numeri iar
Anii ce-i lasi in urma in zadar.
Din mii de amintiri chipul meu ti se va sterge
Atunci poate vei vrea sa stii
Pe ce drum am plecat....

inapoi

vreau inapoi
speranta ce-am vazut-o-n tine
vreau inapoi
fiecare minut ce ti l-am daruit,
fiecare zambet,
fiecare sarut curat.
vreau inapoi
toate zilele in care te-am tinut de mana,
toate noptile in care-ai adormit la pieptul meu,
toate diminetile in care te-ai trezit langa mine.

te-am vrut pe tine
nu aparente
te-am vrut pe tine
nu zambete false


m-ai inteles gresit
nu vindec suflete iubite,
nu te pot vindeca eu
cand vii la mine ranit
nu vindec suflete iubite,
pot doar sa am grija de ele...
te-am vrut pe tine
azi insa...
vreau inapoi,
vreau inapoi tot!

o alta zi

seara misterioasa...
te zaresc prin fumul de tigara
pe care atat de mult il detesti
esti aproape,
te vreau acasa,
mi-e atat de dor...

noapte rece,
fericirea mea pleaca odata cu zambetul tau!
mi-as dori sa fiu eu motivul bucuriei tale
mi-as dori sa-ti doresti si tu
sa fii aici,
sa nu-ti mai fie frica...

dimineata magica
si cuvintele tale ce dor
vraja dispare si te-ndepartezi
nu plang
nu vreau sa fiu trista azi
privirea-mi alearga dupa tine
te voi face ingerul meu intr-o zi
n-o sa mai vrei sa pleci intr-o zi!

furie, disperare...

Am fost fericita zile de-a randul
singura sau nu...
am fost fericita
pana ai aparut tu.

Am fost cuminte,
am fost eu,
am fost in urma ta,
te-am asteptat...

Am vrut sa fiu singura fata din lume,
am vrut sa fiu totul pentru tine
dar cum sa fiu totul pentru cineva
care are deja totul?

Cu dintii stransi de furie
m-am prefacut neatinsa
m-am prefacut nemuritoare
stiai cat doare...

fara mine

cateodata nu insemn nimic
cateodata nu exist
sunt doar un vis

sunt doar un fulg

mic,

rece, de nea...

ma caut printre amintiri
ma strig
ma doare

nu exist!

mi-e dor de mine
de vise, de copilarie
de amintiri si...

versuri de colinde dar...

nu exist!

e un drum lung
copaci,
cateva frunze,
nu sunt oameni,

nici praf

nici macar nu mai ploua

nu sunt nici eu...

pentru ca nu exist!

fara amintiri...

Niciodata n-o sa imi fie usor sa uit, nimic!
De fiecare data cand cineva ma face sa rad devine automat o persoana importanta pt. mine, cineva de care-mi voi aminti de fiecare data cand zambesc. Insa de fiecare data cand cineva ma face sa plang sau sa fiu suparata se intampla acelasi lucru. Intotdeauna iert, mai devreme sau mai tarziu, dar niciodata nu reusesc sa uit. Parca exista in capul meu un dulap mare, cu multe sertare unde mi se depoziteaza zi de zi milioane de amintiri ale unor intamplari si persoane. Daca as putea, as goli cateva zeci de rafturi si as arunca totul intr-un imesc cos de gunoi, pe care mai apoi l-as duce-n spatiu, sa pluteasca acolo pe vecie, sa nu stie nimeni de existenta lui, chiar si eu sa uit de el!
Intr-adevar ca daca nu am avea amintiri n-am exista, am avea vietile goale ... dar mi-ar placea sa pastrez doar lucrurile importante, doar ceea ce merita povestit nepotilor :D
sunt putin satula de atatea si atatea lucruri din trecut care-mi afecteaza prezentul. vreau sa traiesc azi, nu ieri, nu saptamana trecuta sau acum un an!
Ma sperie natura asta umana cateodata...
ne amintim tot timpul cu cine nu vorbim sau cat de suparati suntem pe cineva, dar uitam sa ne apreciem prietenii de langa noi...
ne amintim unde-i scoala, care ne sunt profii si colegii, dar uitam cursurile invatate cu un semestru-n urma...
ne amintim ce frumoasa e vara, dar uitam sa o apreciem atunci cand "vine"!
De ce mama ma-sii nu ne amintim tot? de ce nu uitam tot? de ce e invers decat ar fi normal sa fie?
probabil... degeaba, uite asa ca sa-mi pun eu intrebari acum. :))
"uite-o si p-asta ce aiurita e, la ce-i sta ei capul" (ar zice unii) dar eu chiar as vrea macar sa stiu de ce daca tot nu pot sa schimb nimic :D

azi m-am saturat sa caut, azi e ziua in care astept si nu mai vreau sa lupt. renunt si poate sunt foarte aproape .... fie ca-mi place, fie ca nu that's the ugly truth....
azi mi s-au terminat toate, m-a parasit speranta si mi-am pierdut rabdarea. fiecare raza d soare doare, fiecare gand zboara spre .... spre un nimeni atat de esential, spre un nimic in care s-a concretizat lumea mea!
dar de azi nu mai vreau nimic, ma vreau pe mine inapoi.
mai lasa-mi-te o zi sau reda-ma mie din nou!
imi lipsesc aripile mele cu care puteam ajunge la soare, mainile mele cu care puteam culege stele si vantul ce-mi mangaia parul. ai aparut usor si ai plecat brusc....
vreau sa mi dispara imaginea ta din minte si amintirile cu tn...vreau sa dispari tu!
Acum!

cateodata infinitul pare mai scurt si mai aproape...

As fi vrut sa ma lasi sa-ti arat cat de frumos e sa fii din nou copil. Ti-as fi putut oferi cateva mii de amintiri care sa te faca sa te gandesti din cand in cand la mine.
Imi lipsesti enorm. Am irosit mult timp in care te-as fi putut face sa zambesti de mii de ori. Mi-as fi dorit sa ma lasi sa te iau de mana si sa-ti arat ce bine e sa nu te gandesti la nimic.
Fiecare minut are un scop, fiecare intamplare inseamna ceva, timpul nu trece in zadar. Noi trecem in zadar prin el atunci cand nu suntem capabili sa facem momentele speciale. Noi ne speriem si lasam sa ne scape cele mai minunate lucruri, ne e frica sa riscam si preferam variantele simple, suntem lasi, comozi si ne multumim cu putin. De ce sa ne batem capul cand putem sa supravietuim si cu ceea ce pica? Tocmai de-asta lupta nu este pentru oameni. Ne lasam condusi de prejudecati si dominati de complexe si clisee, renegam visele indraznete, renegam sentimentele catalogandu-le copilarii. Ne simtim mereu prea maturi pentru asta dar prea copii pentru relatii si responsabilitati. Oscilam de la o extrema la asta ani de-a randul iar cand timpul ne preseaza alegem din nou calea cea mai simpla.
Probabil stii, posibil sa nu!
Se spune ca lucrurile obtinute cel mai greu sunt cele mai dorite si apreciate. Interesul scade cand obtinem ce ne dorim si vrem tot timpul altcva.
Esti dificil si nu-mi plac lucrurile simple dar aripile tale nu zboara, refuza sa incerce macar. O sa fiu acolo, priveste in sus, zambeste si o sa stii ca sunt eu.... missing you!