As fi vrut sa ma lasi sa-ti arat cat de frumos e sa fii din nou copil. Ti-as fi putut oferi cateva mii de amintiri care sa te faca sa te gandesti din cand in cand la mine.
Imi lipsesti enorm. Am irosit mult timp in care te-as fi putut face sa zambesti de mii de ori. Mi-as fi dorit sa ma lasi sa te iau de mana si sa-ti arat ce bine e sa nu te gandesti la nimic.
Fiecare minut are un scop, fiecare intamplare inseamna ceva, timpul nu trece in zadar. Noi trecem in zadar prin el atunci cand nu suntem capabili sa facem momentele speciale. Noi ne speriem si lasam sa ne scape cele mai minunate lucruri, ne e frica sa riscam si preferam variantele simple, suntem lasi, comozi si ne multumim cu putin. De ce sa ne batem capul cand putem sa supravietuim si cu ceea ce pica? Tocmai de-asta lupta nu este pentru oameni. Ne lasam condusi de prejudecati si dominati de complexe si clisee, renegam visele indraznete, renegam sentimentele catalogandu-le copilarii. Ne simtim mereu prea maturi pentru asta dar prea copii pentru relatii si responsabilitati. Oscilam de la o extrema la asta ani de-a randul iar cand timpul ne preseaza alegem din nou calea cea mai simpla.
Probabil stii, posibil sa nu!
Se spune ca lucrurile obtinute cel mai greu sunt cele mai dorite si apreciate. Interesul scade cand obtinem ce ne dorim si vrem tot timpul altcva.
Esti dificil si nu-mi plac lucrurile simple dar aripile tale nu zboara, refuza sa incerce macar. O sa fiu acolo, priveste in sus, zambeste si o sa stii ca sunt eu.... missing you!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu