Ronan Keating - If Tomorrow Never Comes

nu stiu daca iubim o singura data in viata, dar stiu sigur pentru fiecare dintre noi exista acea persoana care are totul! are tot ce ne-am dorit, ne dorim sau ne vom dori vreodata! e acolo, dar nu o putem avea!

se spune ca fiecarui om i se da exact atat cat poate duce, ca nimeni nu primeste o povara pe care nu o poate cara si nu i se da nimanui o suferinta cu care nu poate trai! si cu a mea se poate trai, inca n-am murit... sau cel putin trupul nu mi-e mort...

nu reusesc sa descifrez sub nici un chip cum mama dracului functioneaza mintea omeneasca...

de ce in unicul moment din viata cand gasim persoana care ne completeaza si totul e reciproc, de ce atunci intotdeauna e cineva care are ceva de zis?

m-am gandit de multe ori ce-as face daca as sti ca mai am doar o zi de trait... si stiu exact unde as alerga si cum ar fi ziua aia, stiu exact pe cine as imbratisa, pe cine-as saruta si cine-as vrea sa ma tina de mana pana in ultima secunda din viata...

daca "maine" nu mai vine?

Cand ai 20 de ani totul e mai grav, mai puternic si totul se precipita in mintile noastre...

dat cum sa renunti la cineva care stie cum te simti doar privindu-te?

cum sa pleci stiind ca lasi o parte din tine acolo?

as urla sa stie toata lumea ca pot face orice, pot zambi, pot canta, pot alerga, pot fi oricine, pot sta langa oricine si pot imbratisa pe oricine... dar intotdeauna te voi iubi numai pe tine!

si trec zile... si trec nopti

mi-e dor de tine

ma sfasie fiecare secunda

as vrea sa smulg din mine tot trecutul

sau lacrimile mele sa poata schimba ceva

pentru ca-n umbra lui sunt eu cea de azi

pentru ca din mine a ramas doar silueta de ceara a celei de ieri

as vrea ca trecutul sa nu mai fie atat de prezent!

o-nvaluie o trista tacere
curg plete aurii pe umeri goi
din ochi i se desprind mistere
ea nu priveste inapoi

incet,, in soapta, canta o poveste
ascunde bucuriile trecute
vrea doar sa treaca peste
peste un amor abandonat si doruri mute!

Despre oameni

Suferim de cate ori cineva pleaca din viata noastra
Ne simtim abandonati la fiecare usa inchisa
Asa ne e tiparul
Ne doare timpul.
Cand pierdem vrem inapoi
Cand nu avem ne dorim mai mult
Daca plangem vrem sa ne oprim
Daca nu putem plange
Vrem sa ne descarcam
Asta ne e firea...
Cand suntem impulsivi am vrea sa fi gandit inainte
Cand gandim ne e greu sa ne decidem
Renuntam la ceea ce nu ne multumeste
Vrem mai mult
Cand nu mai avem nimic
Ne dorim putinul de altadata.
Trecem alergand pe langa comori
Camd altii le descopera am avut ghinion noi
Nu admitem ca am trecut in graba
Cu ochii inchisi...
Nu suntem rai, ceilalti o merita
Nu suntem insensibili, doar confuzi
Nu suntem superficiali, e de vina soarta
Nu ranim, doar ne protejam propria persoana
Nu mintim, protejam de adevar
Nu parasim, lasam loc de mai bine
Nu suntem orbi, nu vrem sa vedem!!!