luni, 3 august 2009

oameni de nimic...

Vorba lui Alex, un pusti de aproape 6 ani, “mama da` esti tomolaca rau”!!! Citeam ieri un articol in presa, legat de o tanara din Constanta care “a intretinut relatii sexuale cu fiul ei de 6 ani, fortata fiind de catre concubinul ei”. Hai ma, sa moara ea? Nu-mi scuzati limbajul, nu mi-e rusine cu el, si jur ca azi m-am spalat si pe dinti si pe limba.

Hai sa ne lamurim, in urma “incidentului”, concubinul este cercetat, ea este anchetata, iar copilul este incredintat Statului pana se afla caror rude poate fi incredintat. So, ea face sex cu copilul ei, se lasa filmata de catre concubin care o si forta sa faca asta. Si nu a fost o intamplare ci o ….intamplare repetata. Ea nu a zis nimic, de frica. Vecinii spun ca ea face sau facea sex in grup, ca orgiile erau ceva obisnuit in “casa lor”, dar ca despre povestea cu copilul au aflat abia de la Politie. Asta e mama? Pai as fi murit cu concubinu` de gat si asa ceva nu faceam! Mi-as fi taiat carne si l-as fi pus in mortii si ranitii mamelor lui sa filmeze toata scena decat sa fac asta! Oare femeia asta a plans vreodata cand copilului ei ii pocneau gingiiile ca sa rasara dintisorii? Oare ea a simtit vreodata ca i se sfasie carnea pe ea numai cand copilul ei avea vreo zgaraietura? De nedescris….

Nu as ucide poate niciodata, nu pentru ca ma dau sfanta ci pentru ca si daca as lua viata cuiva nu mi-as adauga zilele lui la zilele mele….Dar le-as da astora, sa sara. Sa plateasca in hohote de durere fiecare lacrima a copilului meu, sa mearga la toaleta sa isi doreasca sa faca pipilik si sa nu poata…. pentru ca i-am ajutat eu sa nu poata…

Judecati-ma, nu mi-e frica…dar judecati-va si voi pentru felul in care alegeti sa traiti in lumea in care traiti. Ati auzit astfel de cazuri? Ce ati facut? Ati asteptat sa vedeti ce face Politia…pai face ce vrea si ce poate….k doar ea e legea si in fond nimeni nu e mai presus de lege. Dar voi stiti ca aceste victime au nevoie de reintegrare sociala? De sprijin? De o vorba buna? Poate de o hainuta si de o jucarie, sau poate de un sfat? Sau poate de o mana intinsa care sa ii ajute sa mearga mai departe chiar si asa impleticit?

Mi-e sila de societatea in care traim, mi-e sila sa fiu om printre oamenii care isi batjocuresc copiii, parintii…mi-e rusine sa spun ca fac parte din comunitati de oameni ignoranti, indiferenti….sa plang imi vine....sa plang cu lacrimi de sange....

trist...


.


Niciun comentariu: