Sunt foarte multe lucruri pe care as vrea sa le spun, nu stiu cu care sa incep... poate cu cel care ma macina cel mai tare. ce ar putea fi, daca nu timpul....
ma simt asa de parca eu si timpul am circula pe o sosea cu doua benzi pe sens, doar ca eu sunt parca prizoniera pe banda pentru viteza redusa. timpul e un sofer rau, agresiv, arunca din mers cu nenorociri spre mine si-mi loveste rand pe rand toate persoanele dragi...
As vrea ca timpul sa sufere un accident, sa moara, sa pot opri cursa asta nebuna, mi-e frica de linia de sosire...
Daca as putea as lua in palma norii, soarele, stelutele si tot cerul... pomii, pasarile, fiecare fir de iarba, tot pamantul si toate apele... sa-i arat timpului ce frumos e totul in jurul lui, as spala toate creierele din lume si le-as da posibilitatea unui nou inceput, mai bun, nou, mai simplu. as opri timpul! cand eram mica visam ca atunci cand o sa cresc o sa fac tot ce-mi doresc, visam o lume frumoasa si doar pentru mine, o viata plina de bucurii impletite cu puritatea unui suflet de copil. acum visez ca visul meu va deveni macar o parte mica din realitate, sper ca cerul sa nu se prabuseasca pe mine, pentru ca indraznesc atat de mult, sper sa nu-mi sparga capul vreun meteorit drept pedeapsa.
Un singur lucru nu s-a schimbat in viata mea : inca mi-e frica de paianjeni.
oare de ce se schimba oamenii dar raman cu aceleasi temeri?
iar e toamna, iar sunt trista :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu